Dincolo de respirații
Alerg
cu patruzecișișase
de respirații de ani lumină
prin constelația de lapte a lumii,
găsesc copilul
cu ochii uscați
ce tânguie încă după jucăriile ruginite
din pivnița gândului.
Te aștept
ca pe o hologramă
în grefa ochilor,
dar tu
trăiești
într-o lume abstractă
și atât de tăcută,
chiar și în zilele îndulcite cu torturi.
Îți mai simt izul matern, mamă,
printr-un vis galactic,
se cațără
ca o iederă
până în purpurul retinian,
cu rădăcini înfipte adânc,
dincolo
de aburul cald
al respirației mele...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ochi
- poezii despre mamă
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre lumină
- poezii despre lactate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.