Odihna
Mă odihnesc în Tine
ca într-o baie caldă,
iar sufletul mi-e plin
ca un pahar.
Mă scald în rugaciune
ca în mare
și mă înec, nevrednică
în har.
Mă înalți ușor,
pe fir de gând purtată.
Aș vrea să urc
mai sus, mereu mai sus
și... să mă lași,
acolo sus, uitată
la capăt de drum
ce are, numai dus!
poezie de Dorina Stoica din De la poezie la rugăciune (august 2008)
Adăugat de Dorina Stoica
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre odihnă, poezii despre înălțime, poezii despre uitare, poezii despre suflet sau poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.