1+1 =... noi?
La mine-n gând o noapte ai uitat,
Când ruginiul toamnei destrămate
A răvășit destinu-mi deghizat
În primăveri și ierni imaculate...
Bat clopote de lut. Ce-a mai rămas?
Cine-o fi vrut să bat-a despărțire?
Eu chiar n-am vrut s-ascult pământul ars
Cerșind ce am crezut c-a fost iubire...
Haotic jurământ ai încrustat
Pe adormite frunze de petunii...
Simțeai cum ard și brusc m-ai înghețat
Într-un cristal râvnit de toți nebunii.
Cât de sărac e timpul ce-l mai am!
Bogată-i depărtarea că te are
Prezentul pare-a fi ultimul gram
Din mierea care-ai fost. Acum, ești sare.
Da, tu
același tu pe care-l știu,
Orbecăind prin ce-a rămas din mine,
Mă-ntrebi: unu plus unu
fac?... nu știu,
Când totu-n jur mă are doar pe mine.
Spui că fac doi căci doi am fost... chiar crezi
Că poți s-aduni și dragostea-mi pierdută?
Atunci de ce rămas-au ochii-ți verzi,
O ecuație cu o necunoscută...?
poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Dincolo de Paradis
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Votează! | Copiază!
