Regina Nopții
Cred că lumea e știrbă când mestecă stele
Și când boltele visului se răsfrâng în amurg;
Eu sunt doar pasagerul rătăcind pe sub vele
Care-nchide tomnatic cerul abrupt.
Mi se pare că noaptea e vis din fântâni
Cu apă vie înviind cavaleri
Și aștept să se prindă-ntr-un joc de lumini
Cabotinii pe scena de fum dinspre zori.
Imi pare că șoaptele prinse în unde
Se-ntrec în mângâieri pe urechea mea;
Eu rămân pasageră printre stele flămânde
Stăpânind din adâncuri doar noaptea, doar noaptea...
poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Miriam Cristina Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre noapte
- poezii despre urechi
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre monarhie
- poezii despre lumină
- poezii despre jocuri
- poezii despre fum
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.