| Marilena [din public] a spus pe 15 octombrie 2008: |
| Păcatul e omenesc. |
| Monica [din public] a spus pe 26 noiembrie 2008: |
| e omeneste a pacatui....dar aceasta fraza ne arata consecinta pacatului.Biblia spune ca "toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui D-zeu"...si in alt loc spune ca "plata pacatului este moartea, dar darul fara plata a lui D-zeu este viata vesnica in iisus Hristos"...in concluzie D-zeu ne iarta pacatele caci Fiul Lui a platit in locul nostru...dar si noi trebuie sa ne lasam de ele...si nu vom reusi decat prin isus, prin rugaciune si pocainta, printr-o relatie stransa cu El... |
| Bulă [din public] a spus pe 26 noiembrie 2008: |
Definiție demnă
de pana unui popă asexuat,
pentru care unicul sens al omului pe lume
este să facă slalom printre păcate.
Iar,
popește vorbind,
păcat înseamnă aproape orice.
Mănânci brânză vineri,
te duci duminică la servici,
te uiți mai atent la fusta secretarei,
strângi fânul de Sfântul Ilie
și, gata, te-ai umplut de păcate...
Iar păcatul,
ce să mai vorbim,
e "cancerul sufletului".
Aici creștinismul exagerează,
categoric exagerează,
înființînd norme
pe care nu le respectă nici măcar episcopii.
Prin înalta sa exigență teoretică,
religia creștină umple lumea de ipocriți,
adică de oameni care una spun și alta fac,
de oameni obligați de situație să calce din păcat în păcat,
după care urmează binemeritata căință.
Nu sunt ateu,
dar nu voi ajunge niciodată habotnic.
Nietzsche a avut mare dreptate.
Din dorința de a-l face perfect,
creștinismul dezumanizează omul,
îl preface într-o abstinentă mașină de bătut mătănii.
Ce prăpastie uriașă
între vitalitatea frenetică a păgânismului greco - roman
și opacitatea acestei lumi de călugări,
care nu știu altceva decât să înalțe rugăciuni de slavă,
să-și controleze glandele
și să-și reprime cele mai naturale chemări. |
| Tyranus [din public] a spus pe 7 decembrie 2008: |
| Ma uitam acum cativa ani la o emisiune "Mari Romani", difuzata pe TVR 1.Stiti despre ce e vorba..o dezbatere apoi vot popular, cine sa fie cel mai mare roman? ei bine, cu stupoare... constat ca Wurmbrand... de care nimeni nu a auzit iese pe locul al 5 lea..in fata unor mari personalitati ale istoriei Romaniei si ale literaturii romane. Iese in fata lui Iancu si lui Tepes ..in fata lui Eliade si Cioran..ei bine..ce a facut acest Wurmbrand pt poporul roman?Trecand peste faptul ca nu e roman..numele imi sugereaza ceva german dar am auzit ca e evreu..cat despre citat..sunt SUTA LA SUTA de acord cu Bula...si ca sa stie si domnul Wurmbrand, tradarea este un mare pacat. Sunt si alte victime ale comunismului care nu s-au batut in piept ca dansul si au suferit in taina. Oricum, merita aprecierea pentru stoicismul de care a dat dovada in inchisorile comuniste si pt loialitatea sa fata de Dumnezeul in care a crezut. |
| fantom [din public] a spus pe 22 decembrie 2008: |
| Tyranus, donmul Wurmbrand a fost un evreu nascut in Romania, la Bucuresti... El nu a fost un Eliade si nici un Cioran care sa stea doar cu pana de scris in mana si cu ciorna in fata... El a trait realmente ceea ce a predicat si, contrar cu ceea ce spui tu, nu s-a batut niciodata cu pumnul in piept datorita meritele sale. Nu a facut decat sa-i iubeasca pe toti si sa le slujeasca tuturor in liniste si cu umilinta implinind astfel fiecare slova a evangheliei dragostei care spune sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Mai mult de-atat se vede din ceea ce scrii ca nu stii mai nimic despre dansul... si atunci cum poti sa-l judeci?? Ia mai intai in mana cartile sale si citeste-le si informeaza-te despre viata pe care a trait-o si lucrarea pe care a facut-o. Dupa ce ai facut toate acestea da-ti cu parerea, nu inainte. |
| fantom [din public] a spus pe 22 decembrie 2008: |
Cat despre tine Bula, ar trebui in primul rand sa stii ca domnul Wurmbrand nu a fost un asexuat- a fost casatorit, sotia lui s-a numit Sabina si a avut si un baiat, pe Mihai.
Am o intrebare pentru tine Bula: ai luat vreodata Biblia in mana sa citesti si sa vezi cum defineste ea pacatul, si nu traditia ortodoxa sau populara?
De altfel ar mai trebui sa stii ca domnul Wurmbrand nu a fost un ingust la minte sau un fanatic... Nu a spus niciodata despre sine insusi sau despre un altul (afara de Omul Isus Hristos) ca ar fi trait fara pacat. Dupa cum vezi el nu neaga faptul ca pacatul este adanc inradacinat in firea omeneasca si specific omului. Tot ce a spus e ca pacatul e ucigator pentru om... ceea ce e foarte adevarat. Daca esti sincer te vei uita la tine si vei recunoaste si tu ca pacatele tale aduc incetul cu incetul-dar sigur- distrugerea si moartea. De-aici e simplu: singura solutie posibila e jertfa Fiului lui Dumnezeu care curata de orice pacat. Chair si dupa aceea un crestin nu este lipsit de pacat, nu este perfect dar este perfectibil... adica se sfinteste tot mai mult cu fiecare zi care trece asemanandu-se tot mai mult cu Domnul Hristos.
Sincera sa fiu cred ca te-ar ajuta foarte mult scrierea domnului R. Wurmbrand "Umpleti vidul!"... e una dintre cartile mele preferate si daca vreodata are sa-ti cada in maini nu rata ocazia de-a o citi: nu-ti va parea rau! |
| Tyranus [din public] a spus pe 22 decembrie 2008: |
| Fantom, Eram ironic, poate de aia ai avut impresia ca nu stiu mai nimic despre el.Stiu prin ce a trecut in inchisorile comuniste, destul de detaliat, iar faptul ca a fost atras de ideile comuniste in tinerete, imi ridica un semn de intrebare.Toata viata lui a predicat impotriva incalcarii drepturilor omului(arestare sumara, tortura, incarcerare prelungita etc.) si a persecutiei crestine, toate acestea petrecandu-se in regimurile comuniste din Europa de Est.Ma indoiesc ca a predicat impotriva comunismului, ca doctrina..el insusi fiind atras de aceasta in tinerete.Am pus niste intrebari pe care le-ai ignorat.Eu il apreciez, dar nu intr-atat incat sa il ridic la rang de martir, sau sa ii citesc cartile de o valoare literara indoielnica.Si iti multumesc pt prezumtia de ignoranta. |
| Hannah [din public] a spus pe 2 martie 2009: |
Tyranus, semnele tale de intrebare si indoielile reflecta ceea ce esti cu adevarat. Si atat.  |
| eu i [din public] a spus pe 22 martie 2009: |
din moment ce cartile sale au fost cele mai traduse carti ale unui autor roman, nu cred ca le putem numi de 'valoare indoielnica'... cat despre predicat impotriva comunismului, a facut si asta. a spus insa sa uram comunismul dar sa-i iubim pe comunisti.
si precum spunea si cineva inaintea mea, se pare ca tu bula, incurci traditiile cu ce inseamna crestinismul... |
| Adolf [din public] a spus pe 24 martie 2009: |
Herr Tyranus,
Herr Bulă
Lăsați-o baltă!
V-ați pus în cap
evreimea de pretutindeni.
Cugetările acestui domn
sunt profunde
și pline de pilde nobile.
Dacă le-aș fi citit
înainte de 1939
nici nu mai începeam
al Doilea Război Mondial.
Ținând cont
de extraordinara
detentă
a evreilor
când e vorba de clasamente,
e uimitor că autorul comentat
e doar pe locul cinci.
Dar nu se putea altfel.
În România,
pe locul întâi în orice clasament
trebuie să fie,
musai,
un bucureștean.
După care,
normal și obligatoriu,
urmează un oltean, un moldovean și un ardelean.
Trebuie acoperite
toate provinciile istorice.
Așa a e la ei,
peste tot,
inclusiv
în bancuri.
Cu o singură excepție:
Balada "Miorița",
din care,
surprinzător,
Homo Bucarestansis
lipsește.
Heil Boc! |
| tot eu pe aici [din public] a spus pe 12 aprilie 2009: |
| din cate stiu eu pe locul intai nu e un bucurestean. si dak ii iau apararea lui RW nu inseamna ca sunt evreu. chiar nu sunt. |
| cornelia cusa [din public] a spus pe 5 august 2009: |
| "FOARTE DRAGI COPILASI", cum vi s-ar fi adresat R.Wurmbrand daca ar fi citit randurile voastre...Se vede din ce scrieti si cum scrieti ca sunteti f.tineri si plini de frustrari - unii dintre voi...Ca una care am citit tot ce a scris si a ascultat tot ce a ramas imprimat cu vocea acestui martir, va raspund cu versul eminescian:"rele-or zice ca sunt toate, cate nu vor intelege...". Daca veti dori sa cunoasteti viata si lucrarea acestui ucenic al Lui Hristos, dar sistematic si cu inima deschisa, va garantez ca va va schimba viata cu o bogatie spirituala inestimabila. Acest om explica asa de corect, direct si bland in acelasi timp, Scriptura, incat pana si un copil mic ar pricepe tot si n-ar mai uita niciodata. Pana atunci, mari ori mici..., nu uitati ca atitudinea...mereu va va determina "altitudinea"! |
| Tyranus [din public] a spus pe 7 august 2009: |
| Eminescu s-a referit in acele versuri la omul de geniu, iar Richard Wurmbrand nu este un om de geniu.Ar fi o insulta pentru acea categorie.Suferinta nu tine loc de geniu.Tot spuneti ca nu se bate cu pumnul in piept?Uitati-va la citatele lui in care suferinta este cea mai importanta si sta ca reper al tuturor valorilor.Oare de ce? |
| agape [din public] a spus pe 29 august 2009: |
Sunt doar niste citate ... ar trebui sa se tina cont de acest fapt. Cat despre chestia cu batutul in piept cu suferinta nu e deloc adevarata. Pt cei care se pun sa comenteze contra ar trebui sa se documenteze mai intai despre el, sa citeasca nu doar citate ci carti intregi si sunt convinsa ca nu va fi pierdere de vreme pt ei ca multe alte carti ale asa numitilor,, genii,, ai literaturii noastre. E un om mare care a suferit mult si tineti cont :nu pt el, ci pt mantuirea celorlati . A propovaduit Cuvantului Lui Dumnezeu in locuri in care multi poate nici nu paseau la vremea aia, a salvat suflete pt Dumnezeu din dragoste pt oameni si a platit cu zeci de ani de inchisoare. Cati dintre noi ar face asa ceva? Cati dintre noi ar suferi pe jumatate din cat a suferit el?
Toate respectele pt om care a trait iubind oamenii din jurul lui si care L-a iubit pe Dumnezeu pana la capatul acestei vieti pe pamant. |
| enally [din public] a spus pe 21 septembrie 2009: |
| "Suferinta nu tine loc de geniu."...oare?... Tyranus, nu acuza pe altul de mandrie (ca se bate cu pumnii in piept) atat timp cat tu esti mandru ("R. Wurmbrand nu este un om de geniu. Ar fi o insulta pentru acea categorie") Bineinteles ca citatele lui vorbesc mai mult despre suferinta pentru ca suferinta a ocupat cea mai mare parte din viata lui. Iar suferinta odata ce o intalnesti, devine parte din tine.. Nu o poti nega.. Nu te poti preface ca nu a fost.. Sa nu vbeasca despre suferinta ar fi insemnat sa isi nege propria viata din anii in care a suferit. Ori dl Wurmbrand a ales sa vorbeasca despre ea..ca sa mai aline cate-un suflet de muritor chiar si dupa moartea sa.. |
| enally [din public] a spus pe 21 septembrie 2009: |
| Iar tie Bula nu am ce sa-ti spun decat sa te asigur ca nu ai inteles deloc cum e cu pacatul, si la ce fel de a pacatui s-a referit autorul.. sau mai degraba nu ai inteles cum ar trebui sa fie omul defapt.. de asta in mintea ta accepti ca normale atatea fapte ce nu ti se par a fi pacate.. doar dac-ai sti ca omul in sine, in starea lui de creat, nu are si nu ar simti tentatia 'fustei secretarei', nici a 'branzei vinerea'..sau a inca o gramada de murdarii ale lumii.. dar astea s-au imprimat in noi din generatie in generatie, pt ca fiecare a acceptat tot cate putin din pacat.. Ar fi multe multe sa incerc sa-ti explic dar nu am starea necesara acum.. |
| Bulă [din public] a spus pe 22 septembrie 2009: |
Ai drepate,
Enally
Habar n-am cum e cu păcatele,
pentru că niciodată
n-am păcătuit.
Dar nu pot să accept
că fusta secretarei
și brânza mâncată vinerea
constituie "murdării ale lumii".
Dacă există tentație în om,
fii sigur că ea vine de la Dumnezeu,
care este unicul arhitect al ființei umane.
Ideea că tentația vine de la Diavol,
cu acordul tacit al lui Dumnezeu
(care, chipurile, vrea să ne încerce)
e falsă.
Atotputernicul Arhitect
nu putea fi atât de pervers. |
| enally [din public] a spus pe 28 septembrie 2009: |
Nu am spus si nu am credinta ca ispitele vin de la Diavol, cu acordul lui Dumnezeu. Ispitele vin peste noi (din partea intunecata a lumii si din partea intunecata din noi - daca spunem Diavol l-am percepe ca pe un cineva care imparte ispite), nu pt ca Dumnezeu le da ca sa ne incerce, ci pt ca ele vin acolo unde gasesc mediu propice, vin pt ca sufletul nostru nu e destul de nobil ca sa le alunge, iar Dumnezeu nu intervine peste liberul nostru arbitru.. El e Cel care se resemneaza cu algerile noastre, si asteapta, mereu asteapta, momentul in care noi ii vom da voie sa Se apropie. Vezi, El ne cere atat de putin.. si noi Il judecam uneori atat de aspru..
Murdaria nu e in lume, e in noi, in felul cum ne raportam la 'fusta secretarei' si celelalte..
Vad dincolo de vorbele tale o mare incredere in fortele si credintele proprii, ce duce pana la mandrie...iar mandria e cea mai consistenta dovada a locului, lucrurilor, unde isi baga coada Diavolul, fiind opusul smereniei, deci al tot ce tine de dumnezeire..
Nu incerc sa te conving ca e cum spun eu, te invit doar sa accepti faptul ca omul e fiinta limitata, si ca exista lucruri pe care mintea umana nu le poate cuprinde, nu e reglata sa poata face asta. (tocmai pentru ca maretia acelor lucruri ne-ar sminti atat incat am putea pierde orice sansa la a gasi sau urma Calea). De asta, poate, atunci cand intalnesti un lucru care nu prea pare(a) de inteles dar asupra caruia crezi ca ai gasit adevarul si devi sigur ca il detii, nu respinge posibilitatea ca poate e unul din acele lucruri care nu ne e destinat sa le cuprindem in lumea asta. Nu fi niciodata prea sigur de ceva - e cel mai evident semn ca cel mai probabil te inseli.
Daca accepti ca Dumnezeu este Unicul Arhitect al fiintei umane - ceea ce nu poate fi altfel - gandeste-te ca nu Si-ar fi asumat o atat de mare raspundere daca nu ar fi avut un plan maret si sigur cu fiecare lucru si fiinta creata. Asadar, poti avea incredere in El si in tot ceea ce ne propune si ne invata, in timp ce se apropie sublim de noi, pe atatea cai ce nu intotdeauna le intelegem: printr-o carte citita, un cuvant al cuiva apropiat sau nu, un film, o intamplare, un cantec auzit, ce vin parca exact atunci cand avem nevoie.. |
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.