Peisaj de toamnă
Strop cu strop, ploaia biciuie frunzele de bananier.
Binecuvântat e cel care desenează asemenea peisaj melancolic:
Bolta luxuriantă și întunecată a copacilor îngemănați,
fluviul lung vălurind alb și catifelat spre zare.
Ridic plosca cu vin, beată de-atâtea râuri și dealuri.
Ruscsacul meu, respirând raze de lună, e plin cu poeme.
Privește și iubește tot ce vezi.
Oricine se pierde-n acest peisaj va fi fermecat.
poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ho Xuan Huong. [Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre râuri
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre peisaje
- poezii despre melancolie
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.