Cocoşelul

S-a insurat boierul
Fica
Mosier din
Dragasani
Cu o fata tinerica
De vreo douazeci de ani.

Dupa ce au trecut prin vraja
Dulce a lunilor de miere
Petrecute in seri de doruri
Voluptate si placere

Fica si-a luat sotia
Sa-i arate, cum va spun
Moara, vitele mosia,
Tot ce are in curtea lui

Cum ajunsera la grajduri
Unde caii se adapa
Tocma-atuncea armasarul
Facea dragoste c-o iapa.

Mai spre deal, un taur tanar
Si-a gasit si el de joaca
Si se infigea prozaic
Intr-o dolofana vaca.

Si spre vale in iarba averde
Avand martora o ieduta
Tapul isi vedea de treaba
Cu o gingasa caprita.

Pana si cainii de la curte
Zambilica si
Grivei
Cam intorsi unul spre altul
Faceau dragoste si ei.

Si ingrozita de ce vede
Ea ii spune rusinoasa:
E dezgustator aicea
Tot mai bine e acasa!

Cand sa urce pe veranda
Au vazut ca intr-un pastel
Cum o gainuse tandra
Zbenguia cu-n cocosel.

Ciripeau voiosi si sprinteni
Saltareti pe tot meleagul
Si se tot pupau in ciocuri
Ca-ti era mai mare dragul.

- Uite, astia-mi plac, spuse,
Ea cu glasul ingeresc
Uite, ce frumos se joaca
Si ce splendid se iubesc!

- Da, iti place?
Intreba
Fica
Bine puico, ma supui!
Si-a chemat la el degraba
Pe
Bogdan, vataful lui.

- Uite, draga vatasele
De azi incolo ce sa faci:
Priponesti toti armasarii
Pui opreliste la vaci.

(...)

poezie clasică de Ion Agârbiceanu
Adăugat de Elita
Votează! | Copiază!