Cal mare

A venit la doctorul
Smilik
Doamna
Sprinta
Rosenstock,
- Doctore, de doua zile
Nu ma simt bine deloc.
Simt in corp o-nfrigurare
Ce ma trece tam-nesam
De la cap pana-n picioare
Ia vezi, doctore, ce am?

Doctorul isi ia o lupa
Si se uita in ochi drept
O palpeaza pe spinare
Apoi delicat pe piept
O asculta cum respira
O mai ciocaneste un pic
Si satisfacut ii spune:

- Doamna mea, nu ai nimic!

Tensiunea e normala,
Pulsu-i iarasi regulat
-
Da, dar nu dorm toata noaptea
Si ma zvarcolesc in pat.
- Eh, la varsta dumitale
Si zglobie, si frumoasa
Se strecoara cateodata
O afectie curioasa
Nu e caz de-ngrijorare
Dumitale-ti trebuieste
Un remediu de calmare!

- Asta este!
De cal mare!
Sare doamna radioasa
Un remediu de cal mare
Ca de cel mic am si-acasa!

poezie clasică de Ion Agârbiceanu
Adăugat de Elita
Votează! | Copiază!