Ești, sunt!
Ești,
fără să-ți invoc ființa.
Îmi locuiești sufletul
cu plinătatea inimii tale,
curățindu-i ungherele prăfuite.
Sunt,
fără să-mi știi visele.
Îmi respir fericirea
sărutându-ți pașii rătăciți
prin inima mea.
Ești,
fără să număr clipele.
Îmi dăruiești infinitul
temerilor tale cele mai ascunse,
să le pastrez sub pernă.
Sunt,
fără să-ți rănesc zborul.
Iți ocrotesc chipul
privindu-ți obrajii istoviți
de săruturile mele.
Ești,
fără nicio întrebare.
Îmi mângâi răspunsurile
întipărite nevolnic
pe pereții casei tale.
poezie de Emilia Barari
Adăugat de Emilia Mariam
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.