Inima mea-i istovită
Inima mea-i istovită, a alergat atâta drum după tine, zi și noapte,
Scrutând azimut după azimut,
N-ar trebui ca azi să ne-ndreptăm agale către casă revăzând toate
Lucrurile pe lângă care am trecut?
Spre casă... seara, pe drumuri liniștite, sub cerul calm, opalescent,
Fără cuvinte, neîncercând să mă convingi, să te conving.
Tu privindu-mă intens în ochi pentru un moment,
Când poți suporta să te ating.
Dar mâine, nu. Puterile mi le-am pierdut pe toate;
Deși vei arăta ca și-altădată,-n acea clipită
S-ar putea să fie mai ispititoare fața Iubirii mele moarte
Așa cum inima ta vede asta întorcând-se pe-aceeași cale, liniștită;
Inima mea-i istovită.
poezie de Charlotte Mary Mew, 1869-1928, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Charlotte Mary Mew, 1869-1928. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre seară
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.