Cu cât învăţam mai mult cu atât ştim mai puţin

Ted Sheridan

Mi-a luat mult timp să aflu că n-am învăţat absolut nimic;
Creierul meu e nelocuit, inima goală şi braţele abandonate...
Exhibiţii peste exhibiţii.
Atenţia mea e deficitară şi inaccesibilă detaliilor,
M-am gândit numai la mine,
Am pierdut tot ce mi-am dorit să dobândesc
Şi pentru care am trudit din greu.

Golit de sens, lipsit de valoare şi-n faliment intelectual,
M-am zbătut să-mi menţin egoul fragil
Deasupra temperaturii de îngheţ.
Căci până la urmă... când paharul altora e plin de înţeles
Al meu este gol, cum de altfel e şi sticla de pileală ieftină
Care zace-n poala mea dezumflată de orice lux.

Asta-n vreme ce ecranul plat al televizorului HD
Îmi atomizează creierul meschin
Interzicându-mi orice formă de apel – sunt aidoma carcalacilor
Care-mi şterpelesc ultimele gânduri despre tine...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!