Vântul care bate împotriva unei stele (pentru Aline)
Joyce Kilmer, 1886-1918
Acum, prin ce capriciu-al neșansei mereu treze
Ochii luminoși întâlnesc atâtea zile sumbre,
Iar picioarele, care-ar fi trebuit să danseze,
Calcă șchiopătând printre neguroase umbre?
Dar razele din slavă, printr-un divin halou,
Pot pătrunde în noaptea care ești;
Căci doar lacrimile hrănesc, în sufletul tău,
Gloria desfătărilor cerești.
De săgețile trudei și-ale mâhnirii, numeroase,
Amenințând frumusețea ta calmă nu te teme, ele
Sunt la fel de nesăbuite și de neputincioase
Ca vântul care bate împotriva unei stele.
* Poetul și-a găsit moartea în Primul Război Mondial lovit de glonțul
unui lunetist. A făcut parte din faimosul regiment "Fighting 69".
poezie de Joyce Kilmer, 1886-1918, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.