Marlen

Ea îi făcea să se simtă soldaţi înaintea unei mari bătălii
Nu, nu le ordona: soldaţi treceţi Prutul!
Dar ei se simţeau pregătiţi pentru luptă, cu inima -n piept, atârnând greu,
Că o raniţă
Lili Marleen, Lili Marleen, dragostea mea pentru tine mă face puternic!
El se simţea soldatul Sveik aşteptând cu nerăbdare să fie reprogramat
Marlen era femeia antreprenor, avea programul supraîncărcat
Privea zilnic dintr-un zgârie-nori, prin geamul mat
El era fericit când se găsea notat în agenda nervos aruncată
pe biroul oval
Marlena avea trupul sculptat într-o sală de fitness,
Alerga de două ori pe săptămână pe o bandă, rupându-se cu greu
din cotidianul stresant
Îi întinsese uşor mâna, cu un gest studiat:
Marlen, s-a prezentat, cu un glas ce se dorea stilat...
Marlen este numele meu...
Şi-a înclinat puţin pe spate capul cu păr oxigenat
Cu un pix ţinut senzual între dinţi, cu buze subţiri şi fierbinţi,
Aşezată pe birou, repeta provocator secvenţa filmului Instinct primar
Cu aceeaşi poziţie studiată, închide uşor uşa, cu piciorul încălţat
in pantofii de lac
Îi face semn cu un deget, apropiindu-se, îl trage spre ea de cravata albastră, frumos asortată
Se simţea că un soldat ce poartă cu el o raniţă grea
Pe frontul de est îl aştepta ea, Marlena, lascivă, superbă, oca o regină pe tron, îl aştepta
În dormitorul ei, îi răsuna Lili, Lili Marleen, dragostea mea, in ritmul inimii, îi răsuna
Pe un perete, dintr-un tablou, suav îi zâmbea senzuală Marilyn

Că un flash, în întunericul mat, îi zăreşte zâmbetul luminat că o candelă
Dar numele Marlenei, din buletin, era Marinela, de fapt
În fiecare moment sublim, deasupra patului,
O icoană de lemn îi amintea că este creştin
Astfel se formase triunghiul laico-crestin:
La est, Sfânta Fecioară
La nord, lascivă Marilyn,
Iar în pat, îl îmbie senzuala Marinela -Marilyn

Adeseori se întreba ca un cretin:
Cine eşti tu, de fapt, Maria, Marinela, Marilyn?
Nimic nou pe Frontul de Est!

poezie de Gorunescu V. Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Votează! | Copiază!