Jumătatea mării

Trăieşte-acolo, la Poarta Nordului, o nevastă,
O nevastă avută, cu multă stare;
Ea prăseşte-o rasă de bărbaţi hoinari
Pe care-i împrăştie pe mare.

Şi unii-s pierduţi în depărtări pe ape-adânci,
Şi unii-s lângă ţărm daţi dispăruţi,
Şi nevasta trudită primeşte necontenit veşti rele
Şi trimite alţi fii pe mări, mereu mai mulţi.

Deşi nevasta avea poartă şi unelte bune,
Ogradă, casă mare, şură şi hambar,
Dorea să-şi vadă fii secerând holdele mării,
Deşi ştia că-i vorba de un jug amar.

Dorea ca feciorii ei să are un ogor de ape,
Stăpânind călări toţi armăsarii fricii;
Şi unii dintre ei arar reveneau acasă
De pe mările îndepărtate, pline de capricii.

Fii acelei neveste bune se-ntorceau acasă
Cu mai nimic în mâinile marcate de bătături şi cute,
Doar cu poveşti despre nişte bărbaţi între bărbaţi
În ţinuturi noi, necunoscute;

Cu credinţa unor oameni înfrăţiţi cu-alţi oameni
Prin ceva mai mult decât respiraţia unei vagi emoţii
Şi cu nişte ochi care citesc cu ochii altor oameni
În cărţile larg deschise ale morţii.

Sunt bogaţi, ei sunt bogaţi în minunile văzute,
Dar săraci după ale celor de pe uscat cutume;
Şi orice-au agonisit iscodind întinderi vaste
Ei vând pentru-a mai cunoaşte înc-o lume.

Căci dacă pierd în faţa unei vieţi anoste
Sau câştigă urmând fără niciun echivoc
Impulsul inimii, ei spun totul nevestei obosite
Care dă din cap şi-i aprobă stând lângă foc.

Căminul ei este deschis oricăror adieri de vânt
Care steluţe de cenuşă albă, mii, susţin;
Maree după maree, iar între maree
Fii ei pleacă şi revin.

(Pleacă cu mare voioşie, dornici să ia-n piept
Toate riscurile unor drumuri fără urme,
Aşteptând împăcaţi sosirea orelor de cart,
Şi căldura flăcărilor din această lume);

Şi unii se-ntorc când lumina picură-n amurg,
Şi alţii-n câte un vis treaz, pe nepusă masă,
Căci ea aude paşii unor umbre care cad
Şi care călăresc căpriorii de pe casă.

Acasă... ei revin acasă din fel de fel de porturi,
Viii şi morţii deopotrivă, cu plete negre sau cărunte,
Fiii nevestei bune se-ntorc mereu acasă
Pentru a fi binecuvântaţi şi sărutaţi de ea pe frunte!

poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!