Fugit irreparabile tempus
Fugit irreparabile tempus
Sunt timp în căutare de spațiu, numai așa pot căpăta sens
Mă las conjugat la trecut, viitor și prezent
În trecut, eu zburam, iar ție îți ploua pe aripi, Lorelei
Pentru oameni, viitorul este întotdeauna incert
În prezent, lemn pentru foc, ti - a rămas doar piciorul de lemn
Eu, Timpul sunt întotdeauna măreț!
De la minus la plus infinit, oamenii ma locuiesc temporar
În povestea vieții lor, devin relativ
Se poate vorbi despre vanitatea scriitorului Timp care ne scrie poveștile și ni le citește
Sub privirea sa de expert, lecturile devin banale, futile, inutile
Pentru oameni, Timpul nu are niciodată răbdare
Fugit irreparabile tempus
poezie de Gorunescu V. Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre lectură
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre scriitori
- poezii despre relativitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.