Sonetul pelerinului
De unde vii cu sufletu-ntristat
Și unde mergi pe-aceste căi deșarte?
Ce glas te strigă, în pustiu, departe,
Drumeț de fericire însetat?
Oprește-te copil bătut de soarte,
Lângă izvorul binecuvântat...
Căci bunul Crist, sublimul împărat,
Te va trezi din tină și din moarte...
Înalță-te cu fruntea sus, spre soare,
O, pelerin călăuzit de astre...
Ale iubirii boabe roditoare
Le seamănă pe gliile sihastre
Și-n sufletul pustiu o să-ți coboare
Împărăția slăvilor albastre!...
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pelerinaj
- poezii despre suflet
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre fericire
- poezii despre drumeție
- poezii despre copilărie
- poezii despre astre
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.