Frica de bătrâneţe nu îmi bântuie propriul destin, ci se proiectează asupra lumii pe care o cunosc. În această lume, familia reprezintă axa centrală a existenţei mele, o entitate ce pare veşnică şi imuabilă. Cu toate acestea, în faţa trecerii timpului, mă cuprinde o teamă profundă de schimbările inevitabile şi de efemeritatea celor dragi. Înţelepciunea care vine odată cu bătrâneţea este umbrită de conştientizarea fragilităţii şi a transformării continue. Această frică reflectă dorinţa de a păstra nealterată esenţa celor apropiaţi şi de a proteja sanctuarul familial de impermanenţa care defineşte condiţia umană.

Octavian Iordache (17 iulie 2024)
Adăugat de Octavian Iordache
Votează! | Copiază!