Propriul ucigaș
Se-ascunde libertatea-n mine,
Izvor barbar de nebunie,
Expus în viață ca să mor
Sunt prea lucid sau visător?
Când stelele se scutură de noapte,
Și luna plânge pe un colț de munte,
Îmi car cu-o resemnare mută
Sicriul putrezit printre morminte.
Un suflet prins într-o eternă formă
Ce naște ucigându-se aceeași formă,
Sunt solidar cu propria fantomă
Din ziua-n care am renunțat la om.
poezie de Vasile Șerban din UN GRAM DE OM PENTRU ETERNITATR (2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre solidaritate
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.