Noi care eram prieteni
Noi care eram prieteni am simțit o înfiorare-n
Seara asta, o subită teamă, o tainică scânteie-anume:
Am luat foc când am auzit acel sunet moale
Murmurat de tine, când m-ai chemat pe nume.
Iartă-l pe bărbatul care, tânăr și buiac,
Visează desfătări, lovit de-al pasiunii vifor,
Și iubește-l, cum numai zeițele o fac,
Care n-au copii agățați de genunchii lor.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru James Elroy Flecker. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sunet
- poezii despre seară
- poezii despre prietenie
- poezii despre frică
- poezii despre foc
- poezii despre bărbați
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.