Aripi de mătase [Alas de seda]
Urmând mireasma unei odihne zâmbitoare,
un fluture în zboru-i trecea prin văi montane
și aprindea în aer trasee diafane
cu safirii petale, subțiri și schimbătoare.
Și în a lui plutire pătrunsă de tăcere
el luminează grote, ca azurii paiete;
și raze cad întruna pe câmpuri și boschete,
iar soarele suspină în blânda adiere.
În foșnet de chincona și zgomot de liane,
lucește în frunzișuri pe dealuri și tăpșane,
punând argint în codri pe florile frumoase;
și mândru că lucește cu-atâta claritate,
el trece pe deasupra cristalelor curate,
tăcut și fără umbră, cu aripi de mătase.
poezie de José Eustasio Rivera, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre văi
- poezii despre păduri
- poezii despre mândrie
- poezii despre lumină
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fluturi
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.