Fanfaronul
Nas mare și turtit, atitudine pompos-sfidătoare;
O imagine de tavernă, damblaua la drumul mare,
Plin de coșuri: un recurs la accesele de desfrânare
Ale lui Falstaff; pe obrajii tumefiați, lățindu-se, o culoare
Flasc movalie: inoportun, în cizme cu scârț și cu cercel
În ureche, cu centură lată și catarame care, nene,
Zdrăngăne când, purtând inutile mănunși jegoase, el
Trece pe lângă tine cu mantie neagră și pălărie cu pene.
Armii amenințările-i mărșăluind în batjocoritoare cuvinte;
Iar jurămintele, de mari ticăloșii pline cap-á-pie;
În priviri și-n gesturi adie fluturarea sabiei, fierbinte,
Și-n jurul lui se-ațin toate războiele care sunt și vor fi:
Pe unde umblă nu-i lipsă de încăierări niciodată,
Nici de târfulițe durdulii care-n preajma-i să stea roată.
poezie de Madison Cawein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre urechi
- poezii despre promisiuni
- poezii despre negru
- poezii despre imagine
- poezii despre desfrânare
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cercei
- poezii despre batjocură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.