Zâmbet
Când dăruiești din suflet culoare altei inimi,
Să nu-i ceri absolutul, nimic să nu umbrești,
Să nu te judeci aspru, să nu te umilești,
Să nu aștepți iubiri pline de patimi.
Când dăruiești un zâmbet acelui ce nu-l știe,
Să nu-i ceri explicații de ce i-e chipul plâns,
Să nu insiști în rană, îmbrățișează-l strâns...
Să nu aștepți nimic, așteaptă-n veșnicie.
Respectă-i supărarea, la fel și bucuria,
Că nu știi viața asta cum urcă și coboară,
Tu dăruiește ce-ai mai bun, presară omenia,
Păstrează-ți bunătatea ca pe o comoară.
Durere e în lume, valori umane nu-s,
Prea jos e-acum ființa omenească,
Nu-ți pierde curajul, lasă-i să vorbească,
Tu poți să fii lumina din sufletul apus!
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data decesului pentru Emilia Mariam. [Caut pe Google] [Adaug data decesului]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.