Împăratul înghețatei
Chemați-l pe cel care rulează marile trabucuri,
Pe omul musculos, și-i cereți-i să bată
În cupele din bucătărie iaurtul cel lasciv.
Lăsați damele să piardă vremea-n rochiile lor de zi cu zi.
Ele sunt obișnuite cu uzura; și lăsați băieții
S-aducă flori învelite-n ziare de luna trecută.
Lăsați ceea ce este să pună capăt aparențelor.
Împăratul înghețatei este unicul împărat al tuturor.
Deschideți scrinul din lemn de pin,
Căruia-i lipsesc trei butoane de sticlă, luați
Cearșaful pe care-a brodat cândva niște porumbei
Și-ntindeți-l peste ea, acoperindu-i chipul.
Dacă picioarele ei țepene ies în evidență, ele fac asta
Pentru a arăta cât e de rece și de tăcută.
Lăsați lampa s-o lumineze în acel decor.
Împăratul înghețatei este unicul împărat al tuturor.
***Împăratul înghețatei este, probabil, cel mai cunoscut și mai ambiguu poem al poetului american Wallace Stevens. Conform celor mai autorizate opinii, naratorul necunoscut pare a pleda în favoarea recunoașterii și aceptării realității, inclusiv a morții ca finalitate, refuzând magia aparențelor înșelătoare. Viata trebuie trăită din plin, savurând toate plăcerile oferite de aceasta cum ar fi o înghețată sau o țigară bună pentru că moartea este oricum inevitabilă.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre senzualitate
- poezii despre rochii
- poezii despre realitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.