Vremea mirosea încă mereu a iarnă, văzduhul părea îmbâcsit cu praf fin de
cenușă. Oamenii purtau căciuli și clicine peste pieptare, pogănicii băieții care mânau vitele pe
brazdă aveau buzele crăpate și mâinile îngroșate, roșii ca racul, dar tot aveau inimă să pocnească
din bici și să strige vitelor pe nume.
Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.