Călătorie prin labirinturi interne
Călătoresc prin mine însumi
Într-un ocol în jurul sinelui
Explorând cascadele adevărului,
Cu privirea adâncită în bolta crezului
Umbrită de galaxia intelectului,
Culminând cu calea lactee a visului
Ce luminează valea subconștientului
Frustrat binișor de briza oceanului
Tulburat de meteoritul raționalului
Pe care se tot îneacă îndrăzneala cugetului
Ce-i propagă ecoul efectului
De ego, în văzduhul egocentrismului
Din care se stârnesc furtuni la nivelul eu-lui
Să dea apă din belșug la moara satului.
Așezată de curioși pe malurile incisive ale dece-ului,
Pomană pentru sufletul răposatului
Sine din moalele capului.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Ana-Maria Popa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre subconștient
- poezii despre sat
- poezii despre ocean
- poezii despre meteoriți
- poezii despre lumină
- poezii despre briză
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.