Fug din orașe, din temple, din locuri...
Fug din orașe, din temple, din locuri unde, zi de zi,
Ți-a plăcut enorm să-ți asculți propria căinare,
Unde-ai folosit argumentele cele mai convingătoare
Ca să mă faci să renunț la ceea ce nu puteam înlocui.
Jocurile, măștile, turnirurile mă plictisesc și-oftez,
Și mi-i străină orice frumusețe care nu îți aparține.
Și-astfel încerc să-mi ucid iubirea pentru tine,
Încercând o altă imagine ochiului s-asociez,
Sperând să scap de gândurile tandre de mai ieri.
În desișurile pădurii am găsit ascunsă o cărare
Și rătăcind prin labirint am încercat din răsputeri
Să mi te-alung din minte. N-am reușit. Prin urmare
Doar în afara trupului mai am loc de trăit
Sau poate în exil, ca un surghiunit.
poezie de Louise Labé, cca 15221566, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre superlative
- poezii despre păduri
- poezii despre oraș
- poezii despre ochi
- poezii despre măști
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.