Soacra lui Ștefan Cel Mare
Pe o strada îngustă
Într-un bloc decent
Unde bate vântu și-i pe jos curent
Tânăra soție
Plânge și suspină
Că-i oprită apa și nu e lumină
Și că la serviciu soțul ei iubit
A plecat la 10 și n-a mai venit
Orologii sună noaptea jumătate
Jos în bloc la ușă, oare cine bate?
Eu sunt mama soacră, sunt făcut covrig
Vin de la serviciu și sunt mort de frig,
Tânăra nevastă fuge să-i deschidă
Dusă în balcon, mama soacră strigă
Ora e târzie ești un derbedeu
Unde ți-e chenzina?
Nu-ți sunt soacră eu
Ce sunt eu de vină
Dacă soarta-i crudă
Și-am muncit ca boul cu 50%
Am venit acasă să mă încălzesc
Și să fac o baie, să mă odihnesc
Ai venit degeaba îi răspunde soacra
Fiindcă nu-i căldură și-i oprită apa
Du-te la serviciu și de-o fi să mori
Vine sindicatul c-un buchet de flori
parodie de Autor necunoscut
Adăugat de A. Stan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre căsătorie
- poezii despre soție
- poezii despre soacre
- poezii despre moarte
- poezii despre Ștefan cel Mare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre soț
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.