Ea
În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau și le judec de nebun,
Să înțeleg cine-i de vină...
Pe calea tristă ce-ai ales,
Eu n-am sa pot păși vreodată,
Sunt trist că nu te-am înțeles,
Poate voi ști cu altă fată.
Vei fi mereu o amintire,
Și sunt dator să-ți mulțumesc,
Din partea mea a fost iubire,
Tu m-ai făcut să o trăiesc.
A fost real sau ireal,
Eu am simțit, a fost divin,
În palma ta, purtat de val,
O întâmplare, un destin...
Pare c-am fost copii, o clipă,
Mi-a fost mai greu mie să cresc,
Dar simt că n-au fost o risipă,
Acei o mie "Te iubesc!".
Nu înțeleg a cui e vina,
O fi a mea, o fi a ta,
În rădăcini cuprind grădina,
Acolo-i ultima cafea.
Ne-am reproșat atât de multe,
Puteam s-o facem c-un sărut,
Când inimi nu vor să asculte,
Atunci chiar totul e pierdut.
Îmi beau cafeaua, sunt rănit,
Amară-i ea, amar sunt eu,
Să nu regreți tot ce-am trăit,
Ai fost cândva motivul meu.
În urma unui rămas bun,
Acolo am prins rădăcină,
Stau și le judec de nebun,
Să înțeleg cine-i de vină.
Știu, zace-n mine un regret,
Dar poate e mai bine-așa,
Am crescut greu, am mers încet,
De azi îți jur, mă voi schimba!
Voi fi matur,
Nu pentru tine,
Pentru ea.
Cine e ea?
Nu știu, dar voi afla! ❤️
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.