Clipa
Pe lângă mine treci în grabă,
Apoi te-ntorci, mă-ntorc și eu,
Iar inimile ni se-ntreabă,
De ce ne este-atât de greu?
Ochii se văd, se-mbrățișează,
Dar noi rămânem surzi și muți,
Inima pe trunchi se-așează,
În timp ce lama ți-o ascuți.
Oprește clipa, fă tu pasul,
Spre ce-am fost noi acum doi ani,
Ia un ciocan și sparge ceasul,
Prezentul ne face dușmani...
Trecutul eu nu pot să-l șterg,
Tu fă ceva să nu existe,
Să pot alături să îți merg,
Făr' de-amintiri și gânduri triste.
Ochii se-nchid, se-ndepărtează,
Doar ei mai știu ce-a fost odată,
Iubirea noastră le-a fost oază,
N-or s-o mai vadă niciodată...
Iar clipa noastr-a fost uitată!...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.