Oamenii își iau chipuri de sfere
Acum, oamenii își iau chipuri de sfere
Și se rotesc pe orbite de zor,
Într-un univers incert, de falsă plăcere,
Pierzându-și substanța matricei lor.
Din fire reci, străine, își țes conexiuni,
În locul splendidelor jocuri și reuniuni,
Ce animau odată a noastră tinerețe,
Acum vezi pe-a lor fețe, aer de tristețe
Pe unii dorințe compulsive-i exultă,
Vor să aibă indestulare cât mai multă,
Nu au limite, si aduna să fie,
Crezând c-a lor viață ține-o veșnicie.
Oamenii se tot cufundă în lumi virtuale,
Nu mai cunosc savoarea trăirilor reale,
Nu mai cultivă simțirea întru ființă,
Lipsește empatia din a lor voință.
Pe axa timpului ce-naintează,
Ei tot mai mult se însingurează,
În această lume plină de dezarmonie,
Guvernată de implacabila entropie.
poezie de Gheorghe Alionte (9 mai 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre plăcere
- poezii despre limite
- poezii despre jocuri
- poezii despre empatie
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.