Trupul de poet
iese din prăpastia în care se odihnește
după fiecare vers scris beat
de tăcerea paginii albe
cu speranța urcă în spate
îi miroase a soare înghețat
și liliac înflorit lângă orizont
trupul de poet iese din spuma mării
șiroind de versuri
și scrie pe cerul azuriu
din crengile copacilor își face penițe
le moaie-n lacrimi de femeie
îndrăgostită în fuga norilor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.