Trupul de poet
iese din prăpastia în care se odihnește
după fiecare vers scris beat
de tăcerea paginii albe
cu speranța urcă în spate
îi miroase a soare înghețat
și liliac înflorit lângă orizont
trupul de poet iese din spuma mării
șiroind de versuri
și scrie pe cerul azuriu
din crengile copacilor își face penițe
le moaie-n lacrimi de femeie
îndrăgostită în fuga norilor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre odihnă
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre gheață
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.