Murmur de izvoare
Simt foșnetul codrilor de-aramă,
Doinele de dragoste, de dor,
Transmise printr-un ecou nemuritor
Și în climat de-ozon cuceritor.
Ascult tunetul de peste două ere,
Ce-a strâns zbucium și mângâiere,
Ecoul său rămâne mut,
De freamăt nou, de început.
Pe masa stâncilor de piatră
Aud doar murmur de izvoare
Și zbucium din străvechea vatră,
Din melodii nemuritoare.
Văd fulgere căzând din soare,
Pe fruntea lunii călătoare!
sonet de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.