"O VOCE SIDERALĂ" o poezie profund meditativa a poetului asupra uitării, timpului şi căutării unui sens, toate izvorate din oceanul sau sufletesc. Reflecţiile eului liric incep cu o atmosferă de nelinişte şi izolare, care descrie o stare de visare sau insomnie, în care trecutul şi prezentul se contopesc. Chiar in primele versuri “uitarea revenita, pe umbra dintr-o teamă”, “lăsată într-o seară sub coama unui deal” eul liric vorbeşte despre o "uitare revenită", care se reîntoarce sub forma unei umbre, o frământare interioară, o luptă cu trecutul, un indiciu că există un mister nerezolvat sau o cunoaştere, care rămâne inaccesibilă, dar care nu poate fi complet uitată. Intr-o stare de insomnie „in prag de insomnie”, care sugereaza o stare de neliniste, eul liric doreste o evadare pentru căutarea liniştii în mijlocul agitaţiei sale interioare. O deschidere a eului liric spre o experienţă subtilă de reconectare cu trecutul, cu propriile sentimente şi amintiri este exprimata prin emotionanta imagine lirica „să-ascult pe înserate un cântec din caval”, in care “cântecul din caval” devine un mijloc prin care eul liric caută sensuri adânci, o modalitate de a înţelege mai bine dorinţele, pierderile sau regretele din viaţa sa. Reflectia eului liric asupra trecerii timpului exprimata prin "secunde orfane", care vin din trecut, sugereaza o tristeţe şi o nostalgie profundă. Această idee este amplificată de imaginea pendulului exprimata in versul “trecută de pendulă prin ceasul auster”, unde pendulul este simbol al inexorabilităţii timpului. Expresia lirica "visuri revenite" sugerează un proces continuu şi inevitabil al trecutului, ce devine tot mai abstract şi îndepărtat, iar timpul este reprezentat ca o forţă implacabilă, care aduce atât amăgiri, cât şi o tăcere profundă. In aceasta stare de reflectie apare si misterul cosmic. Astfel, in versurile din ultima strofa, cu un puternic impact emotional, eul liric ne aduce in fata imaginea unei “voci siderale”, care devine un simbol al unei cunoaşteri dincolo de limitele timpului şi ale înţelegerii umane, ce evocă o conexiune cosmică, o revelaţie dincolo de limitele umane, care „destramă neuitarea şi ultima-ndoială” şi oferă o soluţie la dilemele sufleteşti, sugerând că există o speranţă sau o eliberare din durerea trecutului. Aceasta voce "ajunge fără veste, în timp nedefinit” are puterea de a depăşi limitele fizice ale existenţei umane, aducând cu sine o revelaţie care se pierde în infinit.
Sincere felicitari pentru frumosul daruit! In egala masura, multumiri alese pentru mesajul, care poate fi privit ca o invitaţie la reflecţie asupra naturii efemere a timpului şi a memoriei, dar şi ca un apel către o înţelegere mai profundă a realităţii şi a legăturii noastre cu universul. |
