Dorul vântului hoinar
Învălurit e-al apei luciu
De vântul hoinărind pe lac,
Nu, nu-i o toană, nu-i capriciu:
La șoapta-i nuferi se desfac!
Ce doină stranie îngână?
Oare ce-ascunde-al său oftat?
Ce doruri tăinuite-l mână
De-i neoprit din căutat?
Cum poate-atâtea să ne spună
Făr-a rosti vreun cuvânt
Și cum fermecătoarea-i strună
Preschimbă vaietele-n cânt!
Ce-l scoate din cămări, ce-l face
S-alerge norii fumurii?
Ce-nchipuire nu-i dă pace
Stârnind extaz, apoi furii?
Să aibă vântu-o misiune,
Că doar n-aleargă de nebun?
La ce atâta pasiune?...
De dorul meu ce să mai spun...
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (13 mai 2022)
Adăugat de Olivia Pocol
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Olivia Pocol. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.