Din cătarea de cuvinte, ține minte
Într-o ziuă, oarecare
dintr-un an la întâmplare
am să ies din pielea-n care
tot cuvântul meu mă doare.
Prind în ochi albă năframă
cât să-i fac durerii vamă
să-i dau libertății hrană
din tăcerea ce mă-nhamă.
Să desprind ca din pristol
păsări, sentiment, control
îngeri, dor, lumini în stol
tot ce-n inimă-i pârjol.
Să le las să se înfrupte-n
unda șansei ne-ntrerupte
prin extazuri și simțiri
vindecabile-n iubiri.
Să știu toate că-mi revin
într-un cer de piept senin
unde, ritmu-i mai calin
ca un vers, un vers blajin.
Cât credința mi-este sfântă
lacrima în ochi se zvântă
dragostea în sânge-mi cântă,
castității, ce-nveșmântă.
Printr-o-ncredere deplină
doi într-unul se-ncunună
pulsu-n vene foc răsună
când e dragostea nebună.
Într-un an, la întâmplare
din ăst veac ce mă tot doare
am să ies la drumul mare
să-ți pun slovele-n cătare.
Din cătarea ce-ți rămâne
îmi scot versu' din ruine
scriu ce-aș spune fără glas
spun de-aș fi, în ultim ceas...
Iolanda Șerban ©
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre îngeri
- poezii despre virginitate
- poezii despre versuri
- poezii despre vamă
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.