Copaci în iarnă
Cernelurile umede ale zorilor se topesc în albastru.
Pe sugativa de ceață arborii
Par un desen botanic -
Amintiri crescând în cercuri concentrice
Noian de verighete.
Necunoscând avortul, nici murdăria înșelăciunii,
Mai sinceri ca femeile
Ei nasc fără chin!
Gustând doar vântul, nestatornicul vânt,
Îngropați până la brâu în istorie -
Împovărați de aripi și raza-celeilalte lumi
Sunt tot atâtea Leda.
O, mamă-a frunzelor și a blândeții
Cine-s aceste Pieta!
Umbrele porumbeilor sălbatici psalmodiind, dar fără alin.
poezie clasică de Sylvia Plath
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre copaci
- poezii despre verighete
- poezii despre sinceritate
- poezii despre porumbei
- poezii despre naștere
- poezii despre murdărie
- poezii despre istorie
- poezii despre iarnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.