Fără înțeles
Fără urme de iubire,
Așa trec prea multe zile,
Credeam că-mi vei da fericire,
Mi-ai dat doar lacrimi și pastile.
Fără urme de regret,
Ai plecat, ai dispărut,
Credeam că -mi esti mereu la piept,
Am adormit și-ai dispărut, în pas tăcut.
Fără urme, fără milă,
Ce naiba fac, m-agăț de ce?
La 35 de ani ești încă o copilă,
Iar eu un prost rănit iarăși în dragoste.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.