Inima

"Um hieft menger Geleften
do sticht ein gelden Koast';
drenn luat bahet verschlossen
meng jang verleftet Harz"

"Nevastă-mea acasă
aţine-ntr-un săltar
o inimă de zahăr
ce datu-i-am în dar.
Închis-o-am sub cheie
şi cheia am dosit,
ca pentru totdeauna
să-i stau zălog iubit...

Ci dânsa nu s-ar spune
că-i mândră de zălog.
Mai bucuroasă-ar pune
mălai sau hrişcă-n loc.
Mereu se minunează
că-i coastănu-ncuiat
şi veşnic cere cheia
şi zice c-a uitat...

Dar las' că şi uitarea
îşi are leacul ei!
O să presar paprică
pe inima mea dulce
şi, ca să n-o mai uite,
i-o dau ca s-o mănânce..."

Aşa cânta odată -
şi zău, cânta frumos -
în târg la Orăştie
un sas de la Romos.
Eram şi eu pe-acolo,
şi tot aleanul său
l-am scris în cartea asta,
mai bine sau mai rău.

poezie de Dominic Stanca
Adăugat de Danuţ Cepoi
Votează! | Copiază!