Ultimul corsar

Anglia-i un loc bun pentru cei bogaţi şi-n funcţii plasaţi bine;
Însă Anglia-i un loc nemilos pentru cei săraci ca mine;
Iar cei mai mulţi marinari nu vor avea parte prea des,
De porturi la fel de plăcute ca cele de pe insula Aves.

Erau acolo patruzeci de nave robuste, iuţi, cu armament la bord:
Arme albe, puşti şi pistoale, cu tunuri la babord şi la tribord.
Şi-o mie de navigatori au făcut legi la Aves, cu bunăcredinţă,
Pentru-a-şi alege căpitanii, cărora le jurau ascultare şi credinţă.

De-acolo ne-am năpustit asupra Spaniolului plin de-aur, de ţesături
Bătute-n argint, comori smulse băştinaşilor prin groaznice torturi;
Apoi, am atacat căpitanii navelor comerciale, cu inimi de fiară,
Care biciuiau oamenii şi-i hrăneau cu coji de pâine-amară.

O! Palmierii în Aves creşteau înalţi, iar fructele păreau nişte sfere
De aur, păsările colibri şi papagalii erau minunaţi la vedere;
Iar tinerele negrese alergau spre-Aves, să scape de robie,
Şi-i întâmpinau pe marinarii sosiţi pe marea albastru-sidefie.

Plăcut era-n Aves când dinspre mare bătea briza cu aripi de lăstun
Şi tu, sub copaci, în hamac întins pufăiai din pipa ta cu tutun bun;
Răcorit cu evantaiul de-o creolă, ascultai tunetul valurilor care
Lovindu-se de recif nu mai ajungeau la ţărmul cu lămâi în floare.

În Sfintele Scripturi e scris că toate lucrurile plăcute au un sfârşit,
Iar Flota Regală a tăbărât peste noi şi ne-a curmat traiul fericit.
Am luptat ca leii-ntreaga zi, dar noaptea atacul lor a fost grozav;
Am scăpat fugind cu o pirogă, rănit destul de grav.

Nouă zile-am plutit aproape mort de foame c-o creolă alături,
Care-a murit a zecea zi – la capăt de lume, sfârşit de pământuri;
Cum zăceam horcăind, un velier din Bristol a trecut pe-aproape;
M-a adus acasă,-n Anglia, unde voi fi cerşetor până la moarte.

Iar acum sunt bătrân şi-s gata de plecare, nu ştiu unde-anume,
Împăcat – dincolo nu-mi poate fi mai greu decât pe-această lume:
Dac-aş avea aripi de pescaruş, aş zbura peste ocean îndată
Spre-acea insulă plăcută, Aves. Aş vrea s-o mai văd măcar o dată.

poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!