Iubitei
Ca și primordială lege
Dintru a cărei mistice esențe
Natura-i lasă să-și dezlege
Puterea vie-a unicii ei fețe
Iubirea-i versul nemuririi,
Poem sublim de 'naltă elocință,
O taină hărăzită-a firii
Ce-nnobilează sensul de ființă.
Însă în totul ce există,
Când îți lipsește cineva, se pare
Că viața poate fi și tristă,
Că-ți poate da și lacrime amare.
Și greu e drumul vieții cărei
Povara-i o ființă ce-ți lipsește,
Tu ești a clipei fiecărei
Un dar, ce-nsemnătatea-mi dezrobește.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (5 decembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre oratorie
- poezii despre legi
- poezii despre iubire
- poezii despre existență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.