Peste veacuri
Eu n-am dansat în jurul vițelului de aur
Și prea puțin îmi pasă că-n lume trec boem;
Pun mai presus de toate o ramură de laur
Și mai presus de lauri un viitor poem.
Da, șmecherii vor spune că-i imbecil să lupți
Adulmecând în vreme cu Idealu-n frunte,
Cu visuri svăpăiate și cu nădragii rupți.
Când s-ar putea să nască un șoarece din munte.
Ci eu, cu pălăria trântită pe-o ureche,
Trec fluierând un cântec pe drumul îndrăzneț,
Privind cum după mine, bolnavă, lumea veche
Se surpă din temeiuri, într-un apus măreț.
...
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.