Ozymandias
Am întâlnit un călător dintr-un ținut uitat,
Care a zis "Picioare mari din rocă dură,
Dar fără trunchi, stau în pustiul cel uscat...
Și-alături pe nisip, un chip c-o încrețită gură
Și cu un rânjet de monarh înverșunat,
Spune că cel ce l-a sculptat a cunoscut
Acele pasiuni ce încă sunt și că le-a imprimat
Cu mâna pe statui, iar inima le-a susținut;
Și sunt pe piedestal niște cuvinte:
Eu sunt Ozymandias, un Rege peste Regi;
Tu cel Puternic, privește ce-am creat și te-ngrozește!
Nimic nu va dura. Ruina-aceasta mare
De vreme fi-va măcinată, și firește,
Nisipul sterp se va întinde până-n zare".
poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre monarhie
- poezii despre sculptură
- poezii despre nisip
- poezii despre uitare
- poezii despre roci
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.