Te-or dărâma, bisericuță veche
Te-or darâma, bisericuță veche
Și ziduri noi și drepte-or să ridice,
Căci cele vechi s-au cam plecat de vreme
Și cărămizile-au pornit să pice.
Clopotul de-un sfert de veac aproape
Strâmbatu-s-a și gata e să cadă,
Clopotnița cu trepte putrezite,
În care ne urcam cu toți, grămadă.
Altarul mic, întunecat și rece,
Acuma plin de fum și de miresme-i.
Dar mâine îl vor dărâma zidarii,
Să facă loc mai larg catapetesmei.
Într-un ungher uitat de toți, vor pune,
Grămadă, învechitele-ți icoane
Și altora, din alte țări aduse,
Le-or atârna inelele-n piroane.
Un șir de sfinți cu barba pieptănată,
Cu păr frumos și despărțit în două,
Cu hainele țesute-n fir de aur,
Privi-vor din catapeteasma-ți nouă.
Din chipul sfinților bătrâni, cucernici,
Un maldăr de moloz o să rămâie,
Căci meșterii vor dărâma și bolta,
Că prea e afumată de tămâie.
Te-or dărâma, bisericuță veche,
Dar tot tu pentru mine vei rămâne,
Oricât de nouă și de zugrăvită
Și oricât vei fi de-mpodobită mâne.
Iar preotul bătrân, cu ochii limpezi,
Când va ceti psaltire și canoane,
Adeseori ne va aduce-aminte
De sfinții blânzi, din vechile icoane.
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre vestimentație
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre țări
- poezii despre întuneric
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.