Avea o personalitate
dublă în exuberanța universului cu puteri
infime zămislit în mări albastre
unul era pictor, celălalt era poet
pictorul arunca pe masă manuscrisul
poetului în cel mai bun caz înălțând
nepăsător din umerii puternici
nu înțelegea speculațiile de cuvinte
pictorul nu-l înțelegea pe poet, poetul
nu-l înțelegea pe pictor și considera
pictura o artă întâmplătoare
și puteai ajunge celebru după ce plecai
pe lumea cealaltă și dacă treceai
prin ochii unui miliardar excentric
aceste nepotriviri vizibile trebuiau
să fie strânse într-o singură persoană
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre pictură
- poezii despre arte plastice
- poezii despre superlative
- poezii despre ochi
- poezii despre cuvinte
- poezii despre celebritate
- poezii despre artă
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.