Către cetatea ochilor
Către cetatea ochilor
orbecăiesc
însetat de lumina
ce o doresc,
din întuneric iubesc
adunarea vulturilor,
pe culmea grea
a vânturilor,
desfășor
o dorință de zbor
infinită fugar
spre o idee doar,
de a ajunge color
la casa mea
și-a lor
în cetatea ochilor.
poezie de Dănuț Cepoi
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre dorințe
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre vulturi
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre culori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.