Pierduți pe veci
Aș vrea să murim
Ținându-ne de mână
Pe câmp cu mărăcini
Jeliți să fim de lună
Să sape corbi morminte
În zbor să ne aducă
Pe margine de groapă
În cântec de nălucă
Și iarăși să ne scoată
Să ne arunce-n mare
Să fim ca zeii mării
Scăldați în băi de soare.
Pe frunze ruginite
S-apară pentagrama
Prin stele veștejite
Să ne trăim iar drama
Pierduți pe veci să fim
Uitați de orice zeu
Plângând să rătăcim
În imnuri de Orfeu
De sus să privim lumea
S-o lăudăm în șoapte
În râsete de grauri
În cea mai neagră noapte
Din turle de biserici
Să va chemăm la rugă
În urma vor rămâne
Familii să vă plângă.
Veți fi cei de pe urmă
Captivi la o răscruce
Iar noi vă vom veghea
Îmbrățișând o cruce.
poezie de Alin Ojog (11 octombrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre râs
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.