Dragoste

Cu icoana-i siderată,
Dintre stele luminând,
Strălucirea îşi arată,
Luna-ncet pe cer urcând.

Luându-ţi mâna mătăsoasă
Văd atent în ochii tăi,
Cum reflectă-şi radioasă
Voluptoasele-i văpăi.

Iară faţa-i gălbenită
Luminând al tău obraz,
Chipul tău, a mea iubită,
Îl preface în topaz.

Şi vrăjită de sclipire
În al nopţii ceas târziu
Vrei scăldată în iubire
În eterul străveziu.

Ca în liniştea deplină
Braţele-mi te-alinte blând,
Şi la piept ele îţi ţină
Trupul firav şi plăpând.

Şi-ncepând cu-o sărutare
Eu te-apropii sub un tei,
Ce se scutură de floare,
Dând mireasmă... dragostei!

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (30 septembrie 2022)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Votează! | Copiază!