Fluviul nu mai poate curge înapoi
Se spune că înainte de a intra în mare
fluviul tremură de frică.
El privește înapoi spre calea pe care a străbătut-o
începând încă din piscurile muntelui,
lungul drum întortocheat traversând păduri și sate.
Iar în fața lui
vede un ocean atât de vast
în care, odată intrat,
ai senzația că vei dispărea pentru totdeauna.
Dar nu există o altă alternativă.
Fluviul nu mai poate curge înapoi.
Nimeni nu poate.
Așa ceva este imposibil în realitatea acestei lumi.
El trebuie să-și asume riscul
și să intre în ocean,
numai astfel teama va dispărea,
pentru că acolo fluviul va afla
că nu este vorba despre a te pierde în ocean,
ci de a deveni ocean.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frică
- poezii despre sat
- poezii despre realitate
- poezii despre păduri
- poezii despre ocean
- poezii despre munți
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre fluvii
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.