Treci pe la mine...
Treci pe la mine într-o bună zi,
Că seara, nu-s cu sufletul pe-acasă...
Ne-om aşeza pe prispă de-i veni,
Sau, dacă vrei, ne-om aşeza la masă...
Ţi-oi da dulceaţă de gutui cu nuci
Şi apă proaspătă de la fântână,
Nu te gândi că n-ai ce să-mi aduci,
Mi-ar fi destul numai o vorbă bună.
Mi s-a urât să stau singură cuc
Şi să mă-nvârt într-o odaie goală,
Să simt fiorii toamnei cum în trup
Îmi şerpuiesc hoţeşte, ca o boală...
Simt toamna-n suflet scârţâind prelung,
Precum o poartă veche, ruginită,
Şi n-am destule lacrimi s-o mai ung,
Şi nici un vis să-i cadă în ispită.
Ziua, îmi intră-n voie, că-i vicleană
Şi mă dezmiardă cu miresme coapte,
Dar noaptea o aud cum mă blesteamă
Cu stropi de ploi în geam şi frunze moarte.
De-aceea stau cu faţa la perete
Şi ţin lumina candelei în gene...
Mân sufletul din trup ca pe-un orbete
Ce-a încălţat tăcerile perene.
Nu, nu-s ursuză, uneori chiar cânt...
Am învăţat să-nşel singurătatea,
Dar când văd frunze cum se zbat în vânt,
În sinea mea se cuibăreşte moartea.
Aşa că, dacă ai o vorbă bună
Şi poftă de dulceaţă de gutui,
Treci pe la mine, poate împreună
Mai agăţăm melancolia-n cui...

citat din Liliana Burac (14 septembrie 2022)
Adăugat de Dolion
Votează! | Copiază!