Plângea şi Crucea însângerată

PLÂNGEA ŞI CRUCEA ÎNSÂNGERATĂ

De noaptea când pe Golgota, Crucea-Şi ducea Iisus,
Toată omenirea ştie că s-au cutremurat
Pământul şi Cerul, de -Fiu ce-a fost sacrificat
Cu voia Celui de Sus.

Dar Iisus îndura chinurile în tăcere,
Cu sângele să spele păcatul necredinţei;
Pe om să-l lumineze cu flacăra căinţei,
Prin a Sa Înviere.

De mila Lui lăcrima Crucea însângerată,
Când spinii rugului Îi răneau fruntea divină,
Iar El chema pe Dumnezeu, în Duh Sfânt să vină,
Să-i curme crudă soartă.

Doar strigăt din rugăciunea Maicii se auzea
Peste întreaga suflare de la Pământ la cer,
Că numai Tatăl ştia de-al Învierii mister,
Când Iisus Hristos murea.

Dar în miez de noapte, Lumină din Cer coboară
La Mormântul Sfânt, pentru suflarea omenească;
Iar prin minune, credinţa sfântă să renască
Pe lacrimă de ceară.

Suflate păcătoase din Iad le-a eliberat
Iisus, când cu moartea trupească a plătit tribut;
Că Dumnezeu şi Tatăl pe om l-a iubit mai mult,
Iar pe Hristos L-a-nviat!

14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci
Din vol."La poarta Divinităţii"
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Votează! | Copiază!